Posteritatea şi lupta cu inerţiile

Cu toţi aceştia eram prieten, noi între noi ne treceam, ca iarba de leac, cotele cărţilor puse la index din biblioteca universităţii, iar datorită lui Ion Papuc, eseistul strălucit pus la index azi, dormeam cu Blaga sub pernă. Ca redactor şef al ziarului regional, a adunat lângă el, cu listă aprobată la partid şi, desigur – fără glumă – la securitate, pe toţi cei cu o dexteritate notabilă pentru scris, din care să-şi facă o echipă de lucru. Părerea mea nedovedibilă e şi că a urcat în ierarhie cu acelaşi sprijin. Şansa lui a fost ca în acest mediu de literatori apropiaţi de putere şi interesaţi de ea, Pardău fiind o stea în urcare pe care poţi să mizezi, să se fi încrucişat şi cu Lucian Raicu, fost cel mai bun prieten al lui Labiş. Ziarului – căci era activat şi tot personalul din sectorul regional de cultură şi artă – adică lui Pardău şi echipei sale îi reveneau să editeze un supliment special, altul decât Coordonatele literare şi care, finalmente, se va numi Nicolae Labiş.