Ioan Radin, prozatorul care vine (după ce s-a dus) (3)

Iar dacă nu mă concentrez destul, nu-i mai pot izbi cu iuţeală. Că doar nu vin călare! – Şi chiar nu ţi-e frică de loc? – Frică?! Mai degrabă scîrbă. – Şi zici că vin direct din iad, ai. – Păi după cît îs de negri şi de încornoraţi, îţi vine a crede! – Ascultă, nu vrei să-mi descrii şi mie arătările alea ale tale? – Păi ce naiba să-ţi descriu? Negri, graşi, cu antenele alea ca nişte corniţe.