Generația’80 din Basarabia

Sunt încadrați în „grup”: Eugen Cioclea, Valeria Grosu, Arcadie Suceveanu, Călina Trifan, Leo Bordeianu, Vsevolod Ciornei, Teo Chiriac, Vasile Gârneţ, Nicolae Popa, Valeriu Matei, Grigore Chiper, Constantin Olteanu, Lorina Bălteanu, Irina Nechit, Ghenadie Nicu, Nicolae Leahu, Ghenadie Postolache, Em...

Ausführliche Beschreibung

Gespeichert in:
Bibliographische Detailangaben
Veröffentlicht in:Vatra (Tîrgu-Mureş, Romania) Romania), 2016-11, p.67
1. Verfasser: ȚURCANU, Lucia
Format: Magazinearticle
Sprache:rum
Schlagworte:
Online-Zugang:Volltext
Tags: Tag hinzufügen
Keine Tags, Fügen Sie den ersten Tag hinzu!
Beschreibung
Zusammenfassung:Sunt încadrați în „grup”: Eugen Cioclea, Valeria Grosu, Arcadie Suceveanu, Călina Trifan, Leo Bordeianu, Vsevolod Ciornei, Teo Chiriac, Vasile Gârneţ, Nicolae Popa, Valeriu Matei, Grigore Chiper, Constantin Olteanu, Lorina Bălteanu, Irina Nechit, Ghenadie Nicu, Nicolae Leahu, Ghenadie Postolache, Emilian Galaicu-Păun, Aura Christi, Dumitru Crudu – douăzeci de poeţi, făcând parte din generaţii biologice diferite (Eugen Cioclea e născut în 1948, iar Dumitru Crudu, în 1967), care aveau publicată cel puţin o carte şi ale căror poeme vădeau dacă nu apartenenţa la paradigma optzecistă, cel puțin tendința programată de realizarea a rupturii de vechea mentalitate literară. În prefaţa al cărei titlu anunţa modificarea de paradigmă ce se producea odată cu apariţia primelor volume ale optzeciştilor – O altă poezie –, Eugen Lungu punctează trăsăturile distinctive ale practicii literar-artistice optzeciste: mularea pe livresc, pe faptul de cultură, „demetaforizarea şi deliricizarea/…/, oralitatea, prozaismul, ludicul, ironicul/…/, grotescul, biografismul, textualismul, intertextualitatea etc.”, toate procedee proprii postmoderniştilor din Ţară. Iată câteva versuri ale regretatului Eugen Cioclea, scrise parcă în ritmuri de hip-hop, care, cu siguranță, fac concurență textelor teribiliste ale nou-veniților în literatură: „Cad printre belele. Bunăoară, poemul lui Grigore Chiper tata la patruzeci de ani, dezvoltă tema trecerii implacabile, autorul operând cu un limbaj denotativ prin excelență. Dramatismul nu este declarativ-patetic, ci se insinuează (abia tangibil, ar zice Grigore Chiper) prin interstițiile imaginilor desprinse parcă dintr-un album de familie: „era iarnă știu deși nu-mi amintesc bine/ să fi fost iarnă sau alt anotimp// tata împlinea patruzeci de ani// oaspeții au stat o vreme în camera cu lampă luminiscentă/ apoi au plecat/ punându-și probabil paltoanele conform calendarului// tata s-a ales cu o lampă electrică/ într-o cutie cu pluș vernil înăuntru// eu îmi urmam clasa întâi de școală/ notele mele proaste din toamnă/ erau în urmă/ dar nu într-atât/ precum e întâmplarea cu cutia verde/ găsită acum într-o altă cutie/ pentru vechituri”.
ISSN:1220-6334
1583-8846