Un prozator par excellence: Petru Cimpoeșu (3/5)

Astfel, nu e de mirare că abia în 2004 apare o carte cu titlul Reabilitarea ficțiunii (semnată de Ion Simuț). Un alt intelectual, Eftimie, profesor de naturale, e târât într-un odios scandal sexual de eleva Ciobanu Lenuţa. Amatorul de neologisme, Toma, afirmă sus şi tare că, în afară de BBC, toate sursele mediatice manipulează, iar capul familiei, Anghel, deşi luptă cu o scabie căreia nici un scărpinat nu-i face faţă, îşi bate nevasta de fiecare dată când aceasta ar vrea să meargă cu el la vreo onomastică. Însă spre deosebire de Caragiale, el nu satirizează moravuri recunoscute la nivelul societăţii, nu expune caractere ridicole doar pentru a stârni râsul (tehnică oricum specifică reprezentării teatrale), ci dă târcoale personajelor sale, trăieşte puţin din punctul lor de vedere, iar mai apoi instituie o savuroasă complicitate cu cititorul, pentru ca, în cele din urmă, să menţină o seriozitate impersonală a tonului.