Școala de la Brașov (ep. 6)

Cu gîndurile cele mai bune către toți cititorii revistei Vatra (publicațiune nu doar venerabilă, ci ea însăși parte integrantă și vie a poveștii Școlii de la Brașov, în special în perioada directoratului marelui nostru prieten și comiliton, criticul de inegalabilă cuprindere și profunzime Virgil Podoabă), Caius Dobrescu MIRELLEI SEULESCU – O INCHINARE (dar fara diacritice) Draga Andrei, Draga Marius, Draga Simona, Dragi Prieteni, Tocmai am ajuns in camera computerelor si am constatat ca m-am pacalit. Ceea ce pot sa livrez in acest moment despre A. este convingerea mea ca eterna invocare a „idealurilor“ si a „inocentei“ sale este o simpla inertie retorica. Sint de acord ca si culpabilizarea in sine a tineretii sau adolescentei este tot un discurs care merge-n gol. Acum, uite, ca sa facem pace (doar n-o sa ne certam ca chiorii tocmai in acest volum auto-omagial!), as fi de acord ca si in teoria tocmai mentionata e vorba despre o simplificare brutala, prea brutala.