Școala de la Brașov (ep. 8)

Romulus Bucur nu este însă sub nicio formă doar un inocent prins în mrejele inovațiilor și ale bizareriilor tipografice realizate de Cummings; nici un discipol cuminte al libertăților versului liber, al preciziei, al nervului măsurii scurte și rapide ce comprimă dinamic fluiditatea experienței din poezia lui Williams. Și, cu siguranță, Romulus Bucur nu este nici un adorator al filozofărilor impersonale, ușor moraliste pe tema relației „imaginație-realitate-sine” din poezia densă, așezată, „serioasă” chiar, semnată de Wallace Stevens. A-i aduce împreună și, mai mult decât atât, a-i îngloba într-o singură formulă unitară pe Wallace Stevens, William Carlos Williams și E. E. Cummings, aceasta dincolo de multitudinea altor aluzii și intertexte, denotă nu doar dexteritate poetică – dacă o pot numi așa –, ci mai ales o conștiință poetică foarte lucidă care, paradoxal, nu este exacerbată în poezia lui Romulus Bucur, ci, sub aparența placidității, înglobează o dimensiune subversivă. Romulus Bucur optează pentru folosirea numelui real William F. Cody, cunoscut vânător de bizoni și ulterior om de scenă, în timp ce Cummings apelează la porecla, devenită nume de scenă, Buffalo Bill. Imaginea defunctului buffalo bill din poemul lui Cummings care călărea un superb armăsar argintiu și care „dobora undoitreipatrucinci/ porumbeinumaiașacă-iplăcealui”10 este pusă în contrast cu cea a lui Isus. Buffalo Bill, un distrugător al naturii, mort, și Isus, imaginea resurecției din moarte.