Tabuul lingvistic. O analiză pragmalingvistică

Din punct de vedere lingvistic, vor fi urmărite trăsăturile lexicosemantice, morfologice, pragmatice şi stilistice ale formelor lingvistice tabuizate. În ceea ce priveşte metodologia adoptată, cercetătoarea optează pentru o lingvistică de corpus (cel mai dificil de constituit, de altfel), folosindu-se de instrumentele lingvisticii textuale, pe de o parte, şi de anchetele sociolingvistice, pe de alta. Parametrii care vor sta la baza constituirii acestuia sunt de natură exclusiv extralingvistică, iar criteriul de diferenţiere în procesul tabuizării/ detabuizării va ţine cont de variabilitatea în funcţie de vârstă, nivel de educaţie, religie, sex etc. ale subiecţilor. Tabuul, ca interdicţie verbală, însoţeşte şi / sau vine în prelungirea unor comportamente prohibite de / în societate, din diferite cauze şi motivaţii de natură endo- şi exogenă, dar nu fără a neglija determinarea pragmatică, a contextului extraverbal, comportamentul lingvistic tabuizat al locutorului având o dublă componentă: motivaţia psihologică, pe de o parte, şi normele sociale, pe de altă parte. Realităţile „tabuizate" cunosc diferite taxonimizări ale tabuurilor lingvistice, unele lexeme fiind supuse unui „proces de tabuizare situaţională" (p. 39). În ceea ce priveşte funcţiile tabuului lingvistic, acestea sunt puternic contextualizate, opţiunea pentru o formă lingvistică tabuizată, în societatea modernă, fiind determinată de mai mulţi factori extraverbali: distanţa socială dintre locutori, vârstă, sex, apartenenţă religioasă. Capitolul al III-lea, care ocupă cea mai mare parte din economia lucrării (p. 85-150), prezintă două categorii disfemice - insulta şi înjurătura. Pe lângă analiza lingvistică realizată până în cel mai mic detaliu, cu acribia cercetătorului deja format, Roxana Paşca completează investigaţia prin introspecţii în originile profunde ale apariţiei acestor „acte verbale cu potenţial ameninţător" (p. 168), coroborând surse antropologice de religie păgână şi creştină (sunt invocate şi apropriate scrieri de referinţă ale domeniului: Domenii cvasitabuizate, sexualitatea sau diferitele funcţii fiziologice feminine (a se vedea capitolul al VI-lea, Tabuuri ale impurului, p. 212-223) îşi găsesc „rezolvarea" lingvistică prin apelul la diferite structuri eufemistice, iar în limbajul marginal, în anumite formule disfemice. Cu o istorie relativ recentă, conceptul de „corectitudine politică", aplicabil în diferite domenii ale activităţii socioprofesionale (de multe ori însă invocat în