Destinul unei generaţii

Psihologia socială deschide acest număr printr un dialog cu doi colegi, psihologi şi psihoterapeuţi, a căror pregătire profesională a început în prima jumătate a anilor 1970, în cadrul unei secţii cu dublă specializare, în psihologie şi sociologie, unică în ţară pe atunci şi care nu s a reconstituit în acelaşi format după 1990. Cei doi colegi, Undina Stănilescu Natansohn şi Ion Dafinoiu, au urmat căi diferite după absolvirea facultăţii: Undina mai întâi la Iaşi, apoi în Israel (lângă Tel Aviv) şi în Canada (la Montréal), Ion (Nelu) la Bucureşti înainte de a reveni la Iaşi. Alăturarea celor două interviuri permite reliefarea câtorva repere din ceea ce s ar putea numi „destinul unei generaţii”. Membrii promoţiei noastre (1976), cea mai numeroasă dintre cele câteva ale acestei secţii (60 de absolvenţi), au parcurs itinerarii profesionale diferite, nu întotdeauna cunoscute dincolo de relaţiile personale menţinute între cei rămaşi prieteni. Majoritatea pare să fi ales calea psihologiei, profilul secţiei cunoscând de altfel modificări pe când eram în al III lea an de studii. „Defectologia” a devenit disciplină obligatorie şi am fost orientaţi la „reparti ţie” cu precădere în învăţământul special, ca profesori logopezi, consilieri şcolari, puţini spre instituţiile medicale sau cele din transporturi. Un protest organizat atunci de studenţi împotriva schimbării orientării secţiei noastre a rămas fără urmări.