Lâna de aur. Calatorii si calatoriile în literatura româna

Profesionist al istoriei literare, de mult familiarizat atât cu peisajul de ansamblu, cât çi cu detaliile, Mircea Anghelescu stapâneçte çtiinta diagnosticului lapidar çi se/ ne delecteazä cu fraze memorabile: "Dinicu Golescu calâtoreçte ca un ideolog" (p. 55), exista "doua mari calitäti ale acestui scriitor [Ion Heliade Rädulescu] spontan, inspirat de emotie, participativ, pe care rareori ceva îl lasä indifferent: spiritul de observare çi vâna de caricaturist" (p. 59), George Barit este "un pedagog national adânc interesat de tot ce poate fi util contemporanilor säi" (p. 63), pe când "cel mai vetust tip de calator ardelean din stirpea dascalilor în cautare de modele, [...] într-un haretism avant la lettre, [...] Unele diagnostice formuleazä bine-meritate laude, cum ar fi cuvintele despre "canonicul Timotei Cipariu, care, în ciuda austerei filologii cäreia i se consacrase, îçi pästrase înca sufletul liric çi sensibil la frumos din încercarile poetice ale tineretii sale" (p. 80); "adeväratul fäuritor al genului modern al cälätoriei în literatura româna" (p. 94), "acest aristocrat al boemei [Alexandra Odobescu] alege sa-çi punä spiritul nedisciplinat sub jugul unei mari cauze çi al interesului national, pe care putini în afara de el puteau sa le înteleaga" (p. 189), iar opera sa "are o modernitate constitutiva care este a felului lui de a fi, a unei personalitati aflate în continua contradictie cu datele sale temperamentale" (p. 195), "Alecsandri are darul calatorului adevarat, de a cauta unghiuri neobiçnuite pentru impresiile sale" (p. 122), Ion Codru-Draguçanu, "sprintenul fecior de granicer fagmajean, spirit european cu mult mainte de inventarea cuvântului" (p. 155) este "mânat pretutindeni de acea rara chemare a hoinarului din vocatie care îl face sa se desparta de orice situatie stabila îndata ce o dobândeçte" (p. 149). Pentru tânarul Mircea Eliade, cel din India, orice voiaj este o calatorie de lucru - "însemnarile de calatorie erau un dosar potential al viitoarelor sale studii, un aviz de intentii çi prima formulare a unor noi subiecte de cercetare" (p. 279), pentru Camil Petrescu, o provocare: înfruntând o mare dezlantuita, demonstreaza "dimensiunile unui ego care lasa în umbra furtuna çi valurile demente" (p. 285), iar "pentru Sebastian, calatoria este un fel de oglinda în care se priveçte necontenit, un prilej de a se înscrie într-un loc, într-o atmosfera cu care se confrunta ca sa se contureze pe sine" (p. 290).