Autorul, un personaj

Intrebari care stau sub zodia privirii mirate a Pisicii din Cheshire, personajul lui Lewis Carroll, dominând încrengatura cartilor de joc din Alice în Tara Minunilor ; chiar sub Pisica, figura încruntata a Reginei de Cupa, parca avertizându-ne cu privire la seriozitatea teoriei literare. Simona Popescu parcurge variantele succesive - autobiografie, autofictiune -, releva ambiguitatile acestora, hibridizarile care le caracterizeaza, evidentiaza diferitele modalitati de a le clasifica, e interesata de raportul dintre fictiune si adevar : autofictiunea îsi pierde statutul de îndata ce survine neverosimilul în logica povestirii, întrucât minciuna a devenit din ce în ce mai mult o particularitate a cadrului (auto)biografic : "Scriitorul stie ca, daca vrea sa fie citit, trebuie sa (si) minta!" (p. 83). Desi observa cu finete ca "obsesia scriitorilor interbelici era autenticitatea, aceea a scriito rilor anilor '60-'70 va fi puterea" (p. 103), autoarea pare mai putin interesata de mecanismul aflat în spatele acestei schimbari de paradigma; nu este oare în cauza, întrebam noi, mai degraba un resort ideologic, izvorât din gândirea framântata a obsedantului deceniu ?