E. Lovinescu si modelele românesti si europene ale criticii literare interbelice/Scriitorul si umbra sa. Geneza formei în literatura lui E. Lovinescu

Fapt este ca, desi nu-si menajeaza deloc "eroul", cercetatorul recurge la eruditia din domeniul psihologiei pentru a-si formula concluziile, ceea ce demonstreaza ambitusul incredibil al operei lovinesciene. A. Patras observa ca i s-a inventat lui Lovinescu o imagine fara pata si ca o consecinta a optiunii lui ferme pentru esteticul pur, în concordanta cu preferintele modernismului european. El nu trepideaza la perspectiva calatoriilor scumpe, caci, ferit de superficialitati, i se par mai spectaculoase si mai profitabile croazierele imaginare, culturale si de-a lungul memoriei afective: "Pentru astfel de oameni, depasiti de realitate, adevarata calatorie nu începe decât odata cu încetarea ei, sau chiar mult mai târziu, dupa scuturarea învelisului de amanunte discrepante, când sensul estetic si emotiv al calatoriei, scapat din aderentele prezentului si ale discordantei, ramâne pur si se coloreaza de toata poezia amintirii" (37) (Memorii. Poate ca biografia si scrierile "nestiintifice" ale unui critic literar nu sunt pasionante, însa daca ele constituie doar fundalul general al unui studiu scris de un cercetator subtil si cu pregatire solida, interesul e surescitat indirect.