Raport arheologic: Avrig/comuna: or. Avrig/județul: Sibiu/punct: Parcul Palatului Brukenthal (2005)

In 2005 we undertook an archaeological survey in Brukenthal Palace Park in Avrig, Sibiu county, at the request of Samuel von Brukenthal Foundation. The goal of the excavation was to identify the original layout of the Baroque park, such as: vanished or altered alleys, the edge of the lake, possible arrangements related to a well, etc. The park was set up during the last part of the 18th century. The data gathered during the archaeological surveys do not yet suffice to figure out a detailed image of the evolution of this complex, namely the exact dating of certain alleys, round lawns, kiosks, etc. In a relative chronology, we might assert that the most used part of the park (and of course, the oldest) is inside the precincts surrounded by a wall (with the main alley and the large well). In section 2, under the old alley, there are several evening layers suggesting successive settings of the treading layer. The situation is broadly the same also in section 3. Outside the precinct wall the extension of the main alley has a single treading level, which points to a short time usage. All the other outside surveys revealed similar simpler situations. Thus it is obvious that the park extended later beyond the walls, but it is not possible to specify the period accurately. The area of the English park is also a late extension, as here simple arrangements were identified, without a too complicated stratification. În 2005 s-a efectuat o săpătură arheologică de evaluare în Parcul Palatului Brukenthal din Avrig, jud. Sibiu, la solicitarea Fundației Samuel von Brukenthal. Scopul săpăturii a fost acela de a identifica amenajările originale ale parcului baroc, precum: alei dispărute sau modificate, marginea lacului, eventuale amenajări legate de o fântână etc. Parcul a fost amenajat în ultima parte a sec. XVIII. Informațiile acumulate în sondajele arheologice nu sunt însă suficiente pentru a contura o imagine de detaliu asupra evoluției acestui complex, în sensul datării exacte a anumitor alei, rondouri, chioșcuri etc. Într-o cronologie relativă, putem afirma că partea cea mai folosită a parcului (și desigur cea mai veche) se află în interiorul incintei înconjurate cu zid (cu aleea principală și fântâna mare). În secțiunea II se evidențiază, sub aleea veche, mai multe straturi de nivelare care sugerează reamenajări succesive ale nivelului de călcare. Situația este asemănătoare, în linii mari, și în secțiunea III. În exteriorul zidului de incintă prelungirea aleei principa