Method of treatment of gigantic ventral hernias

The invention refers to medicine, in particular to surgery and may be used for treatment of gigantic ventral postoperative hernias, umbilical hernias and white line hernias.Summary of the invention consists in carrying out the surgical intervention, including the longitudinal or transversal incision of the skin, subcutaneous tissue and aponeurosis, mobilization of the hernial sac up to the cervix. After mobilization, it is opened the hernial sac, it is introduced the content thereof into the peritoneal cavity and it is removed the hernial sac. Then, it is made the plasty of the abdominal wall defect by the Sapejco method with longitudinal duplication or Meio with transversal duplication. After carrying out the plasty in the duplication region there is introduced in staggered order for 1...2 ml of suspension of mononuclear cells obtained from the recipient blood, then the tissues are sutured in layers. Invenţia se referă la medicină, în special la chirurgie şi poate fi utilizată pentru tratamentul herniilor ventrale gigantice postoperatorii, herniilor ombilicale şi herniilor liniei albe.Esenţa invenţiei constă în efectuarea intervenţiei chirurgicale, care include efectuarea inciziei longitudinale sau transversale a pielii, ţesutului subcutanat şi a aponevrozei, mobilizarea sacului hernial până la col. După mobilizare se deschide sacul hernial, se introduce conţinutul lui în cavitatea peritoneală şi se înlătură sacul hernial. Apoi se efectuează plastia defectului peretelui abdominal prin metoda Sapejco cu duplicatură longitudinală sau Meio cu duplicatură transversală. După efectuarea plastiei în regiunea duplicaturii se introduc în şah câte 1...2 ml suspensie de celule mononucleare obţinute din sângele recipientului, apoi ţesuturile se suturează pe straturi. Èçîáðåòåíèå îòíîñèòñÿ ê ìåäèöèíå, â ÷àñòíîñòè ê õèðóðãèè è ìîæåò áûòü èñïîëüçîâàíî äëÿ ëå÷åíèÿ âåíòðàëüíûõ ïîñòîïåðàòîðíûõ ãèãàíòñêèõ ãðûæ, ïóïî÷íûõ ãðûæ è ãðûæ áåëîé ëèíèè.Ñóùíîñòü èçîáðåòåíèÿ ñîñòîèò â ïðîâåäåíèè õèðóðãè÷åñêîãî âìåøàòåëüñòâà, êîòîðîå âêëþ÷àåò âûïîëíåíèå ïðîäîëüíîãî èëè ïîïåðå÷íîãî ðàçðåçà êîæè, ïîäêîæíîé êëåò÷àòêè è àïîíåâðîçà, ìîáèëèçàöèþ ãðûæåâîãî ìåøêà äî øåéêè. Ïîñëå ìîáèëèçàöèè âñêðûâàþò ãðûæåâîé ìåøîê, ïîìåùàþò åãî ñîäåðæèìîå â ïåðèòîíåàëüíîå ïðîñòðàíñòâî è óäàëÿþò ãðûæåâîé ìåøîê. Çàòåì âûïîëíÿþò ïëàñòèêó äåôåêòà áðþøíîé ñòåíêè ïî ìåòîäó Ñàïåæêî ñ ïðîäîëüíîé äóáëèêàòóðîé èëè Ìåéî ñ ïîïåðå÷íîé äóáëèêàòóðîé. Ïîñëå âûïîëíåíèÿ ïëàñòèêè â îáëàñòè äóáëèêàòóðû ââîäÿò â øàõìàòíîì ïîðÿäêå