Bird remains from the Starčevo and Lengyel culture settlements of the site Alsónyék-Bátaszék (South-western Hungary)

Articolul de față prezintă studiul primelor colecții de oase de pasăre atribuite culturilor Starčevo (neolitic timpuriu) și Lengyel (neolitic târziu) din Ungaria. Abundența resturilor de pasăre provenind din situl neolitic timpuriu de la Alsónyék-Bátaszék în sud-vestul Ungariei, și a speciilor de apă identificate aici, se potrivește imaginii tipice a așezărilor de tip Körös din estul țării, indicând exploatarea frecventă a resurselor acvatice prin vânătoarea de păsări, pescuit și cules. Acvila de munte (Aquila chrysaetos) a fost acum identificată pentru prima dată în avifauna neolitică din Ungaria. Prezența sa atât în nivelurile Starčevo cât și Lengyel sugerează că pe durata mileniilor VI-V î. Hr. aceste păsări își făceau cuibul în munții Mecsek sau Villány. Interesul pentru vânătoarea păsărilor pare să fi intrat în declin pe durata neoliticului târziu, așa cum o indică atât scăderea în cantitate a resturilor zoo-arheologice, cât și diminuarea diversității speciilor. Cu toate acestea, aripile, penele și oasele unor păsări de pradă diurne, precum și ale bufnițelor par să fi fost selectate atât ca materie primă și ornamente, cât și pentru scopuri rituale pe durata culturii Lengyel. In this paper, the first Starčevo (Early Neolithic) and Lengyel culture (Late Neolithic) avian assemblages from Hungary are presented. The abundance of remains and identified wetland species in the Starčevo period sample of Alsónyék-Bátaszék located in south-western Hungary fits into the stereotype of the Körös culture localities from the eastern part of country indicating the frequent exploitation of aquatic resources by fowling, fishing and gathering. Golden eagle (Aquila chrysaetos) is first identified for the Neolithic avifauna of Hungary. Its presence in both the Starčevo and Lengyel period samples suggest that this species may have nested in the Mecsek or Villány Mountains during the 6th– 5th millennia BC. Interest in fowling at Alsónyék-Bátaszék seems to have declined towards the Late Neolithic according to the drop both in the quantity and diversity of birds. Nevertheless, wings, feathers and bones of diurnal birds of prey and owls proved to have been selected both for raw material and ornaments, and ritual purposes during the Lengyel Period.