ALMA MATER NAPOCENSIS, SUB SEMNUL TIMPULUI

În „cronica” de față, nu voi scrie doar despre specificitățile de meșteșug, în sensul măiestriei picturilor și desenelor lui Liviu Vlad, mai exact „italiana” Fortuna critica din preambulul monografiilor artistice dar și a discursurilor de la vernisaje, capitol realizat cu multă acribie de un alt maestru, de data aceasta al logosului, precum Ovidiu Pecican, sub inspiratul generic, Rama unei biografii artistice, de la începutul minunatului volum îngrijit și „asistat” de medicul iubitor de artă, „Lumină și locuri, desen și culoare”, articol ce adună pasaje din cronicile istoricilor și criticilor de artă clujeni, scrise și publicate în reviste și ziare de-a lungul timpului (Viorica Guy Marica, Gh. Arion, Mircea Ţoca, Alexandra Rus, Gheorghe Mândrescu, Livia Drăgoi, Nicolae Sabău, Vasile Radu, Miron Scorobete etc.), ci mă voi opri asupra istoriei obiectivelor ilustrate.