EDITORIAL: VIAŢA ȘI RESPONSABILITATEA FAȚĂ DE EA

Astăzi, „a-ți trăi viața” reprezintă, pentru mulți, singurul sens al existenței. Așa se face că accentul a căzut și cade, din ce în ce mai des, pe ideea de drept pe care omul o are asupra vieții. Omul actual se referă, adesea egoist și exclusivist, la „viața mea”, exprimându-se categoric ceea ce își dorește de la „viața lui”, sau, într-un alt registru, că „s-a terminat cu viața sa”. Omul postmodern pare să fie „bolnav de viață”, putând fi diagnosticat – zic unii – cu sindromul înveșnicirii pământești. Cu toate acestea, toți suntem conștienți de faptul că viața este efemeră. Acum, parcă mai mult decât altădată!