LA RHÉTORIQUE DANS LA SOCIÉTÉ DACO-ROMAINE

Articolul nostru se fundamentează pe descoperirea la Apulum a unui tipar ceramic. Tiparul în cauză era folosit pentru realizarea unor piese decorative cu efigia Muzei Polyhymnia-ei (a Elocinţei sau Retoricii, a Dansului şi Pantomimei). Este vorba de una dintre foarte puţinele reprezentări plastice ale unei muze în Dacia romană (unde cu totul se cunosc trei) şi mai ales de cea înfăţisând pe Muza Retoricii, cum este piesa din cazul de faţă. De-a lungul perioadei Principatului, Retorica reprezenta un element fundamental al educaţiei romane şi chiar temelia oricăror studii socotite superioare. Şcolile de retorică existau peste tot în cadrul provinciilor şi erau intens frecventate de tinerii aristocraţi; condiţia esenţială a oricărui notabil local presupunea de fapt o atare pregătire. Aşadar şi aristocraţia daco-romană a trebuit să cunoască o asemenea formă de pregătire intelectuală chiar dacă în momentul de faţă dovezile directe ale acestui fapt lipsesc deocamdată. După părerea noastră, tiparul cu efigia Muzei Retoricii (Elocinţei) de la Apulum se constituie drept prima dovadă indirectă a existenţei unei preocupări clar exprimate pentru învăţarea acestei discipline în Dacia romană.