De la efervescenţă imprevizibilă la posibilităţi instituţionale deschise

Fiind singura din generaţia mea de cadre didactice care cunoaşte din interior colectivele de psihologie şi pedagogie încă dinainte de 1989, îmi permit un preambul mai amplu. Cred că această mini‑anchetă poate să poarte, fără niciun dubiu, subtitlul Adrian Neculau – deschizătorul şi catalizatorul de orizont internaţional al psihologiei ieşene postdecembriste. Această miză l‑a animat la fel de puternic ca şi cea a reînfiinţării unei facultăţi de profil la universitatea noastră (vis împlinit în 1997) sau a creării unor prestigioase colecţii de psihologie la Editura Polirom – partener nedezminţit timp de aproape trei decenii –, cât şi la Editura Universităţii. Este clar că, fără ingeniozitatea, tenacitatea, efortul, încăpăţânarea, diplomaţia, influenţa, persuasiunea, farmecul, flerul, asumarea riscului, bonomia şi credinţa sa absolută că se poate, ieşirea noastră spre orizonturi internaţionale – academice, ştiinţifice, de intervenţie socială, organizaţională, psihoterapeutică, educaţională etc. – ar fi întârziat semnificativ şi, cu certitudine, ar fi fost mai săracă. Şi, poate, mai limitat francofonă.