Un Bacovia al lui Constantin Călin

Sainte-Beuve era de părere că omul care scrie opera este mai greu de cunoscut decât creatorul ei şi de aceea studiul biografic trebuie început cât mai repede cu putinţă, câtă vreme omul încă mai trăieşte. Viaţa fiind imprevizibilă, este necesar să ne grăbim să-i prindem fizionomia reală într-un portret; prin urmare, opera poate să mai aştepte, creatorul ei, nu. Pentru că la moartea autorului poemului Liceu, împătimitul bacovian Constantin Călin abia se afla într-o şcoală militară (asemenea poetului însuşi, în altă vreme), el n-a putut să dea curs sfatului beuveian şi să înceapă din timp lucrul la biografie. În consecinţă, s-a hotărât să nu se mai grăbească şi să facă totul pe îndelete. Va avea inclusă în planul editorial de la Junimea pentru anul 1970 respectiva biografie, dar, nemulţumit din pricina unor carenţe informative, a retras-o de la publicare şi a mai lucrat la ea preţ de 30 de ani – un biet fragment de timp, dacă e să ne raportăm la eternitatea poetului.